- peremptóriu
- adj. m. (sil. -to-riu [pron. -rìu]), f. peremptórie (sil. -ri-e); pl. m. şi f. peremptórii
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
peremptóriu
Look at other dictionaries:
peremptoriu — PEREMPTÓRIU, IE, peremptorii, adj. (livr.) Care nu poate fi tăgăduit, combătut cu nimic (atât este de evident); vădit, evident. – Din lat. peremptorius, fr. péremptoire. Trimis de ana zecheru, 15.03.2004. Sursa: DEX 98 PEREMPTÓRIU adj. v.… … Dicționar Român
perentorio — pe·ren·tò·rio agg. 1. CO TS burocr. che non ammette dilazioni: atto perentorio, scadenza perentoria; che va attuato, risolto, eseguito senza deroghe né indugi: ordine, obbligo perentorio, necessità perentoria Sinonimi: improrogabile,… … Dizionario italiano
apodictic — APODÍCTIC, Ă , apodictici, ce, adj. (Despre judecăţi, demonstraţii etc.) Care exprimă raporturi şi legături necesare între lucruri sau fenomene; care exclude posibilitatea unei opoziţii. – Din fr. apodictique, lat. apodicticus. Trimis de laurap,… … Dicționar Român
categoric — CATEGÓRIC, Ă, categorici, ce, adj. (Adesea adverbial) Fără condiţii sau alternative; precis, hotărât; necondiţionat. ♦ Clar, limpede. ♢ Judecată categorică = judecată care afirmă sau neagă o relaţie sigură, necondiţionată, între un obiect şi o… … Dicționar Român
